Conformiștii


În lumea noastră, mai mult mică decât mare, observăm, studiem și ne comportăm, de cele mai multe ori, așa cum vedem în jur. Provenind, unele persoane din mediul rural, unde aproape toată lumea se cunoaște cu toată lumea, avem aceleași deprinderi și în oraș. Dacă acolo exista expresia “nu se cade” în oraș nu este nevoie ca să folosim această expresie, dar totuși o experimentam. Având aproape toată lumea acces la lumea virtuală suntem conform unui reper. Forma aceasta cuprinde copierea, voluntară sau involuntară, a ceea ce vedem. De la stilul vestimentar, în funcție de sezon, la activitățile altora și în aproape orice domeniu. Folosind expresia comunistă, folosită în cadrul ședințelor de partid, “m-am dus cu părerea mea și am venit cu părerea lor” la fel se întâmplă și în ograda virtuală. Binenteles că suntem dispuși ca să ne luptăm de multe ori pentru ea, nu contează că este bună sau proastă, folosind dictonul “no ce i-am zis-o”. Corul de rigoare, spectator în multe momente, încurajează din spatele unui castron de popcorn spectacolul. Lupta este câștigată de cine tasteaza mai repede și dacă, Doamne ferește, se întâmplă ca să greșească din punct de vedere gramatical, regula este repede nu neapărat corect, atunci trezim din noi “Academia de studii gramatice a limbii române ” în special fără diplome și cu săbii mai tăioase decât acelea din fier. Ele doar desmiardă în mod plăcut și agreabil caracteristicile noastre neștiute numai de mamă. Ar fi nevoie ca să acceptăm critica, dar să fie constructivă pentru că este clar că nu suntem nici unul dintre noi perfecți.

Numai că tot copiind tot ceea ce vedem și auzim vom ajunge, dacă nu suntem acolo deja, ca să fim turme de oameni manati de câini politici și de un măgar ca și conducător. De dragul de a da vina pe cineva sau ceva este superb, dar ca să ne formăm o opinie și chiar publică este infinit mai greu. Persoanele cu propriile păreri, nevoi, dorințe și vise la care lucrează sunt persoanele care obțin mai mult în viață decât dacă ar rămâne în spiritul turmei. Este mai bine câteodată să fi cu puțini oameni care te apreciază decât cu interesați sau în funcție de chef și vreme. Pentru aceștia s-au înființat umbrelele, fitele, prezente foarte mult și la bărbați sau biletele dus bătătorite. Așa cum suntem fiecare, ne suntem datori nouă ca să ne iubim și să ne apreciem. În rest, bătaie de vânt și nori de praf peste dobitoace să mai fie, acum și pururea.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: