Jurnal didactic


Încă de la început, vreau ca să precizez că, din motive profesionale și poate prea mult respect, voi alege un nume pentru a exprima o poveste a unui cadru didactic din acest an școlar care se apropie de final și anume Sisif. Este un nume oarecare pentru că s-ar putea, ca să fie povestea a mai multor profesori din acest școlar și nu este neapărat a mea.

Acum un an pe vremea aceasta, Sisif al nostru, învăța pentru examenul de pentru ocuparea catedrelor vacante pe o perioadă nedeterminată sau titularizare. Binenteles, ca în fiecare an, nu erau scoase pentru concurs posturi titulare ci doar pentru o perioadă determinată, adică pentru suplinitori. Participa la examenul de titularizare pentru a avea întîietate pentru posturile de suplinitori. Era foarte clar acest argument întocmai pentru Sisif care-și ducea bolovanul său de cunostiinte. Luând o notă de 8,40 a avut acces la catedrele de pe câmpie pe o perioadă foarte determinată. Problema însă nu a fost aici. Binenteles că Sisif spera că pandemia trecuse și că zvonurile absurde despre scenariile, verde, galben și roșu, erau nefondate. Nu înțelegea de ce verde nu putea fi înlocuit cu albastru sau poate învățământul nu era patriotic. În prima zi de școală, înainte de sosirea elevilor, plin de entuziasm s-a prezentat la școală unde, în cadrul unei ședințe a cadrelor didactice, s-a explicat desfășurarea anului școlar care urma ca să înceapă. Școala a început în scenariul verde, toți elevii la școală. A continuat cu scenariul galben, o parte din elevi o săptămână fizic și cealaltă online. În următoarea săptămână se schimbau rolurile. Nu putea lipsi scenariul roșu, datorat unui profesor fără gust și miros timp de două săptămâni. Din 9 noiembrie, cum nici Ministrul educației și cercetării nu mai mirosea prea bine, s-a trecut exclusiv la scenariul roșu unde se preda exclusiv online. Majoritatea elevilor nu se prezentau, dar activitatea didactică trebuia făcută. Munca lui Sisif devenea asemenea unui mercenar pentru că nu se puteau transmite emoțiile și senzațiile, atât de dragi lui, elevilor. Pentru a nu menționa că încheierea primului semestru a fost un teatru ieftin cu o marjă de promovabilitate de 200 %. 8 februarie a devenit ziua sfântă când scenariile, mă scuzați elevii, s-au întors la școală. Tricolorul din vremea ceaușistă se metamorfoza în “verde, galben și roșu/este scris pe al nostru învățământ”. Oricum de oriunde se uita Sisif se vedea negru. Fiind și navetist, aștepta sfânta zi de vineri în care se comunica scenariul aferent următoarei săptămâni. Cum învățământul sărbătorește mai nou ziua învățătorului pe 1 aprilie, era absolut normal ca și elevii din toate clasele să intre o săptămână în vacanță în acea zi. A urmat după vacanță școala online pentru clasele terminale până la începutul lunii mai când toată lumea și-a adus micii, din nou vă rog ca să mă scuzați, elevii la școală și s-ar duce și în ziua de astăzi dacă nu ar fi a doua zi de Rusalii, zi oficial liberă pentru români.

Situația școlară cuprinde o promovabilitate a elevilor, la hectar de producție de 300 %,, depășindu-se orice plan economic comunist existent. Felicitările, masa și dansul se desfășoară în Căminul cultural din localitatea Sancrai cu peștișori de aur. “Vom reveni cu precizări pe măsura gropitelor din învățământ ” a precizat ministrul cercetării pe învățământ, a lipsei de educație a multor elevi și îndeosebi a părinților. De inovat se inoveaza în învățământ de cel puțin 30 de ani și vorba eminesciană “..și noi locului ne ținem/cum am fost așa rămânem” este prea optimistă. Învățământul s-a dus în jos liniștit și sigur. În vremea aceasta sleit din punct de vedere mental, al lipsei satisfacției profesionale sau a rezultatelor cinstite și corecte, Sisif se pregătește de examenul de titularizare unde sunt posturi pentru suplinitori. Logic și elocvent pentru toată lumea sper. Din păcate, povestea nu este de plâns pentru că personal nu m-aș mira ca, în apropierea începerii anului școlar 2021-2022, rata de incidență a Covid, care număr doriți, ca să crească și dragile scenarii să revină în forță. Nu mă mai miră absolut deloc oboseala fizică și mentală a cadavrelor pentru minister, scuzați pentru mine distinse cadre didactice. Vacanță plăcută și spor la învățat în același timp, Sisif, brav erou! Nu al neamurilor, pilelor și cunoștiințelor și relațiilor căci acestea sunt în ședințele publice pentru ocuparea posturilor vacante pe o perioadă…nu vă mai zic că oricum nu veți înțelege. Și așa se lasă cortina peste patru zile peste acest an școlar…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: