Oamenii


În urmă cu milioane de ani a fost creat de divinitate o ființă dotată cu patru picioare. Pe măsură ce a realizat anumite descoperiri întâmplătoare necesare vieții cotidiene spatele său s-a îndreptat și i-a apărut inteligența. Începea să devină o ființă capabilă să-și susțină corpul în două picioare, iar mâinile începeau să-l ajute la prelucrarea mestesugurilor. Avea nevoie de un nume și i s-a dat denumirea de om. Pentru că a început să-și considere viața un miracol a crezut că există ființe supranaturale care au realizat aceste minuni. Atunci a atribuit fiecărei ființe supranaturale un fenomen. Ființelor supranaturale le-a dat numele de zei. Cei care credeau intr-un singur zeu l-au denumit Dumnezeu. De aici încep diferențele dintre oameni în funcție de ceea ce avea, religie sau limbă. Mai departe la un moment dat și-au dat seama că nu sunt la fel. Unii sunt albi, iar alții galbeni sau negri. Din acest motiv au început să se diferențieze și în alt fel. Pentru că diferiți oameni nu le ajungea ceea ce aveau au dorit avutul altor oameni. Având toate aceste motive au început războaiele. Războaiele au adus victime, foamete, sărăcie și diferite boli.
Întrebarea este: ce s-a schimbat de atunci? În anul 2020 avem aceleași diferențe care duc la conflicte. Cu alte cuvinte oameni de la creație până astăzi nu au evoluat cu nimic semnificativ. Înregistrăm un progres din toate punctele de vedere, dar ca evoluție a gândirii și perceperii vieții suntem tot în Epoca de piatră. Vedem viața după cum ne spun alții că este. Devenim maturi și responsabili când suntem căsătoriți, avem o casă sau o mașină. Cei care nu au aceste lucruri sunt imaturi, copilarosi și devin paria ale societății. Cu alte cuvinte devin adevărate ciume.Nu contează caracterul lor și nici calitățile pe care probabil le au. Deci evoluția gândirii umane este pe cale descendentă. Suficiente cuvinte imature, iresponsabile și chiar copilaroase. Las pe cei maturi, serioși și responsabili să scrie mai departe. Eu doar atât mă pricep….

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: