Ea…


Ea era frumoasă pentru modul cum gândea și reflecta în atitudinea sa. O făcea puternică, încrezătoare că poate urca orice vârf de munte. Modul în care zâmbea făcea și pe ceilalți ca să zâmbească. Ochii ei sclipeau, debordand frumusețea ei sufletească și bunătatea inimii sale. Privirea ei răscolea gânduri sau sentimente optimiste. Râsul ei era o melodie divină pentru ceilalți oameni. Corpul ei de căprioară, doar mângâia pământul când călca,adulmecand parcă iarba și florile. Soarele însuși zâmbea feeric când ea pășea printre oameni. Înainte de toate făcea pe ceilalți ca să zâmbească și să râdă chiar dacă ea era tristă și dezamăgită de lume. Avea o vorbă bună și un gest frumos pentru toată lumea pe care o întâlnea. Grijile și problemele le păstra pentru ea și nimeni, în afară de ea, nu le purta greutatea. Pentru toate acestea, nu cerea nimic și oferea totul. Da! Era frumoasă pentru sufletul său și bunătatea care o împrăștia în jur. Poate că aspectul fizic este schimbător, dar frumusețea sufletului nu are vârstă. Așa era ea, frumoasă cum nu s-a mai văzut, fără vârstă și veșnic tânără. Poate că undeva pășește și acum, dar eu, ca muritor de rând, doar contemplez la icoana ei sufletească și mângâierea privirii sale feerice.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: