Apropierea verii


Frunzele șoptesc de dimineață că au auzit că vara trăiește pe undeva și că mireasma ei se apropie tiptil. Parfumul inverzit vestește sosirea sa din țări străine, din punct de vedere calendaristic. Ploile și vântul poruncesc ca să mai aștepte și chiar o izgonesc departe. Totuși, vara își face încă curaj spre a poposi pe meleagurile noastre. Natura vrea ca să o îmbrățișeze, rostindu-i cântece suave ale unor păsări care ascund vremurile rele. Un cuc cântă câteodată marșul intrării, anotimpului al treilea în mod triumfal și mierlele o încurajează, cerșind timpului ca să nu mai dețină calm. “Hai vară ” șoptesc și animalele în cor căci vrem iarba mai obosită. “Este cea mai gustoasă iarbă a anului” mugi o vacă deznădăjduită. Caii tropaie năvalnic spre a alunga vremea capricioasă și rozatoarele țopăie printre lanurile de cereale. Fluturii zboară printre eleca să vestească, că au auzit și ei că vara mângâie priveliștea celor care doresc ca să o admire. Sunt siguri și ei ca și câinii, care au lătrat în noaptea aceasta spre a da de știre lunii, că vara a decis ca să vină. Macii, înfierbântati de sângele plâns de veacuri, dansează veseli observând că și teiul aprobă că este nevoie de frumosul anotimp. Toate viețuitoarele se roagă împreună către soare ca să alunge vremea rea și să permită verii ca să vină. Doar cerșetorii timpurilor noastre, înfățișati cu patru labe și care se sprijină pe acelea care sunt în spate, nu observă chiar nimic din toată frematarea prezentă în jurul lor. Pașii grăbiți calca asfaltul tot mai pronunțat și certaret, neobservand decât faptul că sunt afectați de capriciile vremurilor. Trec peste toate momentele în mod nemilos și nu oferă chiar nimic naturii ci numai cer. Vreau ei ca să nu fie chiar atât de cald vara și atât de frig în orice anotimp. Așa sunt fitele naturii umane, veșnic nemulțumite de orice reprezintă un prezent și nevazand nimic bun în jurul lor. Tot ceea ce este mai frumos se află chiar în apropierea lor și nici măcar nu vreau ca să mai atingă, iar de simțit este o telenovelă a timpurilor noastre, în care personajul negativ câștigă întotdeauna. Cei buni sunt bucuroși și cu puțin. Venirea verii reprezintă o împlinire a sufletului lor și a rațiunii tot mai puțin prezente, printre cei care vor ca să se numească oameni printre dobitoace. De fapt dobitoacele sunt ei…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: