După amiază


Când porțile cerului se redeschid, după o ploaie deasă ca de vară, un trandafir galben zâmbește suav și lin. Închinarea lui în fața razelor de soare, care pătrund printre zgomotele umane, arată faptul că suntem umili. Admiră, printre frunzele trandafirii, natura veșnic neobservată de două labe care se agită pe asfalt. Goana după agitația cotidiană este deplansa de al nostru trandafir. Cerșetorii de răgaz puternic nu mai respiră și nici nu inspiră iar profund. Doar patru labe au ieșit pentru a adulmeca mireasma ploii trecute, ducând în lesă un om, plecat pe gânduri în altă viață. Căderea pe gânduri nu doare nici când ne lovim de liniștea prezentă în atmosferă. Trăirea veșnică a neliniștii este adusă numai la oameni și nicicând la trandafir sau la animale. Un lătrat dacă auzim este despre viața de câine, carne gustoasă și cățele, nu despre un subiect de nervozitate profesional sau traficul rutier de pe autostrăzile din târgul de pe Mureș. Totuși, un soare mai zâmbește iar și trandafirul a revenit la viață și oamenii încă presimt un viitor mai sumbru meteorologic care nu este prezent în Ciresar. Atunci ne întrebăm retoric care sunt mai superioare ființe, florile și animalele sau oamenii. Și totuși, liniștea sufletească umană nu vine încă la răspuns, neînțelegînd pesemne nici acum că agitația și stresul folosește numai medicinei pentru cercetare și niciodată interiorului omului. Cuvintele mai curg încă printre vietăți și încă nu ne este dat ca să le înțelegem. Este spre seară în amurg când trandafirul surâde și oamenii sunt tot stresați de vânt, de ploaie, de muncă și de ceas. Cam aceasta este versiunea zilei de final, în care un Mihai care și-a zis Eminescu a murit și încă mulți mai plâng luceafărul literaturii noastre și nu înțeleg pe Cătălin și Cătălina..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: