Blândețea


Printre picături de ploaie care se revarsă viața ajunge și blândețea spre a străbate atmosfera. Într-o lume în care totul pare să demonstreze că agresivitatea crește precum și obraznicia, a fi blând și bun sunt chiar defecte grave. Trecerea timpului îngroașă parcă, faptul că nu simțim aceste sentimente ci chiar ne îndepărtăm de viața în sine. Ele reprezintă senzațiile noastre încă de la venirea pe lume. Primele trăsături au fost blândețea și bunătatea, iar apoi am cunoscut șantajul că dacă vom plânge se va îndeplini o dorință de a noastră. Neștiind cum să precizăm ceea ce vrem poate de multe ori primeam cu totul altceva. Apoi, prinzând glas am început ca să stricăm cuvintele și pe măsură ce am înaintat în vârstă alte persoane au decis pentru noi. În zorii vârstei care s-a vrut adulte am început să știm ceea ce dorim de la viață și atunci, dacă nu le primeam, am devenit frustrați și plini de venin. Acestea au funcționat cu excepțiile de rigoare până în momentul în care am început ca să ne punem pe noi sub semnul întrebării. Ajungând la vârsta înaintată, de cele mai multe ori, devenim buni și blanzi față de copiii noștri sau nepoți, iar cu ceilalți după preferințele și clasificările noastre. Pierdem ideea de blândețe, fără a înțelege semnificația ei și o găsim astfel numai în cazurile menționate de mai sus. Vina însă ne aparține cu desăvârșire pentru că nu am știut cum să reacționăm în fața vieții și goana după bani ajunge, de multe ori, ca să ne dezumanizeze, pierzând tot ceea ce era bun și blând în noi. Preferăm spiritul turmei și să căutăm toate motivele pentru a ne disculpa. Dacă tot sărbătorim ziua copilului, poate nu ar fi o idee absurdă, dacă tot nu sunt prezente aceste sentimente, să avem o zi a blândeții, o alta a bunătății și o alta a dăruirii. Numai așa ar putea ca să ne intre în obicei de a avea aceste trăsături. Tot așteptând copii, nepoți sau o vârstă înaintată nu vom avea succes. Eventual ne vom da seama că a fi bun sau rău reprezintă în cele din urmă o alegere. Inteligența nu se măsoară în bani, cărți citite, case construite ci ceea s-a deprins din toate aceste activități. Pentru cine are ochi ca să vadă și suflet ca să simtă va fi mai ușor, iar pentru restul oamenilor este poate o calitate fără noimă. Bucuriile vieții și ceea ce rămâne după noi sunt facute tocmai, din bunătate și blândețe. Poate este suficient ca să te știe numai lăutarii și furnizorii de mașini sau porcii, însă pentru mine nu ajunge…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: