Pre-ziua eroilor


În ziua de joi, a șasea săptămână după Paște, când oamenii se roagă către Cer, sunt și îngeri care coboară pe Pământ, printre ei. Ei au fost mai demult oameni care au luptat cu sabia sau pușca, întocmai ca niște lei. Nu au știut ce este dorul de acasă, foamea și mersul pe jos, zeci și sute de kilometri. Frica le era străină, printre miile de gloanțe care șuierau, cu un curaj dincolo de orice închipuire umană, înainte, tot înainte, ei mergeau. Dușmanii puteau să fie chiar mai mulți, lor nu le era teamă și mândria lor creștea din ce în ce mai mult. Mulți și-au pierdut și prieteni sau colegi, cu care au împărțit o bucată de pâine și au râs, dar nu au avut timp nici de lacrimi și nici de înmormântări creștine pentru camarazi. Totuși sunt și îngeri care trăiesc și mai spun povești celor care vreau să asculte. Mulți au o vârstă înaintată și au devenit oameni simpli dintr-odată. Numai că noi, oricând și nu numai cu ocaziile speciale, le datorăm respect și admirație căci, aceia sunt adevărații bărbați de demult. Astăzi a fi bărbat înseamnă alte aspecte, dar suntem datori ca să nu uităm nicicând că, totuși suntem liberi, atât cât putem și vrem, mai ales datorită îngerilor vii sau morți cărora le spunem Eroi. Dacă se întâmplă ca să considerați că eroii au murit degeaba aflați că trăiți într-o minciună. Noi, cei care astăzi-i blamam că s-au luptat degeaba, suntem cei care trăiesc fără rost pe acest Pământ. Căci, totuși, degeaba așteptăm schimbarea de la conducerea statului când ei provin tocmai dintre noi. Câțu, Johannis și șleahta lor acum treizeci și aproape doi ani erau anonimi, întocmai cum suntem și noi astăzi. Și ce ușor este să dăm vina pe ei când de fapt noi necinstim eroii cu somnul nostru cel adânc. De ceartă suntem toți buni pentru a ne hrăni orgoliul sau frica, dar de fapte tot mai puțini pentru acest neam. Și am scris și nu am dat cu bâta..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: