Viața fără rost


Noi, ca oameni, avem multe daruri pe care poate, din necunoaștere sau neștiință, nu le folosim în ajutorul nostru. O parte importantă, a modului în care ne vedem existența, este subconștientul. Nefiind utilizat așa cum avem nevoie, el creează o senzație de inutilitate personală. Astfel ajungem să credem că, foarte multe lucruri pe care le facem sunt fără rost. De exemplu, considerăm că, ceea ce facem acasă este inutil și faptul că, ceilalți nu ne apreciază la adevărata noastră valoare. Haideți ca să încercăm, mai ales femeile, să plece într-un concediu pentru câteva zile. În cele mai multe cazuri, la întoarcere, veți găsi un haos la întoarcere acasă. Binenteles, vorbim de femeile casnice, a căror număr este în continuă scădere. Cel puțin, consider că merită apreciate că fac față, în afara locului de muncă, și muncii de acasă. La locul de muncă, nu numai ele, dar și noi, bărbații, nu credem că suntem indispensabili. La fel, merită toată lumea, cel puțin o lună o vacanță sau poate chiar un concediu medical. Dacă suntem profesori într-o școal, vom fi apreciați, doar în momentul în care plecăm din școala respectivă. Mai departe, dacă considerăm că tot ceea ce facem este inutil și prin urmare, nu merită făcut, să ne amintim că, de cele mai multe ori, consecvența este răsplătită și că lucrurile trainice nu se fac într-o perioadă scurtă. În privința oamenilor, dacă considerăm că sunt fără folos, avem simpla opțiune de a-i îndepărta. Dacă vor considera că le suntem folositori, se vor intoarce, doar când vor avea nevoie de noi și ne asumăm rolul de “umăr pe care se plânge “. În schimb, dându-ne seama că cu acești oameni doar pierdeam timpul și că cu alți oameni pierdeam noțiunea timpului. Cel mai trist este, când și acești oameni, fără voia lor sau a noastră, termină rolul pe care l-au avut pe scena vieții noastre și pleacă pur si simplu. Golul, lăsat de ei, va fi umplut, din nou, de alți și alți oameni.

Acestea și multe alte aspecte, sunt doar ideile principale, mă refer la senzația de fără rost, create, în linii mari, de subconștient, dacă ne este dușman. Prieten dacă ne este, vom putea să ne dăm seama, noi despre noi, că suntem oameni cu foarte multe calități, un miracol, de la naștere până când mai trăim, și că avem defecte care, dacă vrem, le putem corecta. Întotdeauna, cu intenția de a fi un izvor nesecat de bine și niciodată de rău. Până la urmă, viața fiecăruia dintre noi, este părerea noastră despre ea și nu chiar concordă, de cele mai multe ori, cu realitatea. Și încă suntem atât de neștiutori despre noi și despre ceilalți știm cu atât mai puțin…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: