Cine sunt eu?


Suntem din primele clipe ale vieții noastre ființe bipede dotate cu rațiune. Nu alegem în ce casă ne naștem. Nu alegem grădinița sau școala gimnazială. Creștem după un model bine definit de părinți. Când ajungem la finalul clasei a opta începem să punem pretenții la ce liceu să mergem. La facultate în mare parte mergem unde vrem. Începem pe parcursul drumului să ne dăm seama că vrem să trăim cum vrem, dar pe banii părinților. Bravo celor care fac pasul de a lucra în vacanțe. Și pentru că vrem să trăim cum vrem ne începe goana după bani. În unele cazuri a băieților după bani, iar a fetelor după banii lor. Nu toate femeile fac acest lucru. Ele au devenit independente după facultate.
Când se confruntă cu greutățile vieții unele persoane apelează la droguri, alcool sau alte refugii. Trăim după un model bine stabilit și când lucrăm să avem o casă, o mașină și împărțim lumea între cei care au aceste lucruri și cei care nu le au. Ne facem relații în funcție de interese și mult mai puțin de apreciere a persoanelor de lângă noi și de calitățile și defectele sale. Ajungem să dorim ziua de vineri și concediile pentru a scăpa de un loc de muncă. Ajungem să ne uram soția și însăși viața. Unii divorteaza, iar mulți se complac cu viața lor. Din acest motiv devenim agresivi verbal și câteodată fizic, nesimțiți și individiosi pe acea persoană care are ceva mai mult decât noi. Sau suntem invidiosi pe cei care fac ceva ce noi nu facem.
Toate acestea poate nu ar exista dacă ne-am aprecia la nivel mediu și ne-am întreba oare ce merit eu de la viață. Dacă m-aș aprecia mediu ce iubită sau soție aș avea? Dacă m-aș iubi mai mult pe mine ce aș lucra? Pentru că dacă nu mă iubesc pe mine nici visele mele sau dorințele nu se vor îndeplini. Aș mai face oare aceleași lucruri dacă m-aș iubi sau aprecia? Personal refuz să cred că forța creatoare a omului, înainte de a-l concepe ca molecula s-a gândit că voi face o persoană frustrată de nerealizarile sale care face foarte multe compromisuri și se mulțumește cu firmiturile vieții. Vorba aceea: mai bine să regreți că ai făcut decât să regreți ce nu ai făcut. Și poveștile vieților netraite le vedeți în fiecare zi. Se vede frustrarea și neîmplinirea. Dar câte vieți trăite intr-adevăr vedeți?

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: