Ziua Mediului


Într-o zi în care mediul ar trebui să fie în sărbătoare, ne uităm către pădure și vedem multe gunoaie. Tu, iartă-mă, pădure, că nu am reușit ca să salvez copacii care au dispărut. Știu că au plâns sărmanii, când toporul i-a atins și au avut încredere în el, pentru că au crezut că era unul dintre ai lor. Manerul însă era neputincios și așa ți-au murit copacii în mod nemilos. Trăiesc ei, acum, o altă viață și rar, mai regăsim mireasma sufletului lor, printre rânduri de carte. Mai, iartă-mă, pădure că frunza ta frumoasă nu am păstrat-o ca amintire undeva pe masă. Scuză-mă pentru toate acestea și tu, pasăre a cerului, că nu te mai poți odihni pe o ramură de pădure. Tu, biet urs, ponegrit de multe patrupede dotate cu inteligență, mai iartă-mă o dată, că mierea nu este la locul ei și nici fructele tale. Nimic din ceea ce știai tu în toamna trecută, nu mai este acolo și ce plin de speranță te-ai mai dus și tu în hibernarea adâncă. Tu plângi acum, biet urs de România, că alții iar te fugaresc când tu îți cauți sambria pentru că ți-au tăiat culcușul. Lupule, tot mai fioros, iartă-ne pe toți, căci iepurii nu mai sunt cum au fost și nici nu mai sunt de ale gurii. Noi, oamenii, am lăsat și în pădure gunoaie, sute și chiar mii, neinteresandu-ne că, voi, animalele sunteți ființe mai bune și frumoase decât noi. Tu, dragă, somon, stiuca, păstrav uită nenorocirea și te-aș îndemna să înoți departe de România. Delfin, balenă sau rechin, iertati omenirea că vă distrug în fiecare zi, copii, frați și surori, la alții toată familia. Eu, ca un simplu om, vă înțeleg plânsul pentru că acolo unde sunt mizerii în ocean sau pe uscat de fapt este omenirea. Este capabilă de a distruge tot ceea ce mai este mediu, pentru a plânge tot mai încet că aerul nu este mai respirabil și că a venit pandemia. Să vină Covizi peste covizi și tulpine peste tulpine și tot mediul nu va mai renaște. Doamne, dacă te rog, mai am o singură dorință și anume, vreau și eu, ca să văd pădurea tot mai fericită și pe cei care distrug mediul înconjurător, chiar și pe mine dacă vrei, în viața următoare să ne transformi în animale și copaci. Poate acolo vom simți și vom sărbători, într-adevar, ziua de 5 iunie ca ziua Mediului Înconjurător. Așa cum suntem, vanduti, plangaciosi de fațadă, devenim parodii umane. Îți mulțumesc anticipat pentru răspuns și amabilitate!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: