Viitorul în teorie


Pe o creangă dintr-un arbore stau de vorbă două păsări despre lumea înconjurătoare. Ceea ce vedeau era aievea și auzeau zgomot din apropiere. Nu știau dacă sunt oameni sau este latrat de câine. Oricum amândouă aveau în comun frica de necunoscut. Viitorul încercau glasurile ca să-l ghicească și anume, ce va fi după perioada în care soarele nu va mai arde cu atâta căldură, învăluit de norii, albi sau negri, după cum le este starea lor. Povestea era vaccinata îndeosebi, nu cu gânduri optimiste și mai așteptau rapelul de speranță de la o cutie neagră, căruia-i spuneau tembelizor. Miracole nu se întâmplau și cum erau hrăniți cu iluziile deșarte preferau ca ei să ghicească viitorul, fiecare după imaginația proprie. Păsările se distrau de la atâta îngrijorare pentru că știau că viitorul nu ne este dat ca să-l știm. Contează întotdeauna ciripitul cel prezent pentru că, este posibil, ca la falfaitul următor un glonte mai rătăcit să ne închipuirea. Oamenii continuau să latre și câinii tot mai vorbeau, nemaidandu-și nimeni cine este câine sau om. Din cauza zgomotului produs de aceste vietăți păsările și-au luat zborul căutând o oază de liniște cât mai departe de oameni. Până unde au ajuns nu se știe încă…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: