Aprecierea


În a patra zi din săptămână,când lumii nu-i convine că afară este răcoare, vreau ca să vă spun că nouă ne place temperatura și apreciem și norii. Când oamenii se plâng de toate lucrurile de pe Pământ, noi astăzi nici măcar nu vărsăm o lacrimă de suferință. Chiar râdem către cer și mai răspândim gândurile noastre către cei care vor ca să ne asculte. Gândurile dacă sunt, deseori, mai pesimiste, noi nu le băgăm în seamă pentru că noi debordam, datorită speranței. Când gălăgia în jur se aude și mai latră și câinii, noi suntem liniștea deplină care pornește întocmai din suflet. Oamenii împrăștie în lume, fiecare, ceea ce are în interior, și modul în care reacționează în fața vieții. Nu condamnăm râul, ramul și frustrarea sau nervozitatea, doar menționăm noi ceva, ce nici măcar nu ne caracterizează. Noi nu suntem superiori, dar suntem atotștiutori în lume pentru că, așa cum zicea Socrate ” nu știm chiar nimic în lume ” și chiar în fiecare zi învățăm de la oricine întâlnim în calea noastră și în orice loc de pe lume. Cunoașterea nu înseamnă ca să ai diplome una peste alta, întocmai cum spunea marele poet Mihai Eminescu “Cavalerii de la Malta/cu coroane una peste alta”. Școala cea mai importantă este chiar viața în sine și lecția în urma căreia, fiecare ar trebui să ia zece este de la materia bunătate. În privința rautatii, “fie Doamne ca să ne ierți ” așa cum tot bardul din Ipotești spunea, ar trebui să fim repetenți.

Poate că ar mai fi multe de zis și lăsăm marii poeți pentru a voastră aprofundare, însă noi suntem așa pentru că apreciem că ne-am trezit de dimineață în a patra zi din săptămână. Respirăm, auzim, mirosim, gândim, mai mult sau mai puțin în funcție de posibilități și capacități, dar înainte de toate Doamne tare îți mulțumim pentru toate acestea de mai sus și pentru că, totuși, mai simțim în lumea aceasta aburii de mai bine. În câteva cuvinte, dacă nu mai aveți răbdare cu noi, iubim viața și de multe ori ne iubește și ea pe noi sau ne testează forța interioară. Este încă un examen pe care-l trecem cu brio pentru că așa ne este destinul: să apreciem și să iubim viața până în momentul de pe urmă. Care când va fi nu ne este dat să știm..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: