Despre iubire


Mă întreb, mai ales în ziua de astăzi, când lumea pare că se urăște mai mult decât se iubește sau cel puțin își arată iubirea în public pentru a-și ascunde infidelitatea, dacă mai merită să iubești. Infidelitatea, cu gândul și mai ales cu fapta, este o dovadă a lipsei de iubire. Infidelitatea demonstrează că nu mai respectăm partenerul și nu ne mai interesează binele ei/lui. În aceste condiții, iubirea este atât de rară și chiar foarte greu de găsit. Totuși, eu cred că pentru fiecare persoană există pe lumea aceasta o altă persoană care să-l iubească așa cum merită și pe care să o iubești așa cum merită. Vorbesc despre acele relații sănătoase în care iubesc cealaltă persoană mai mult decât pe mine. În care nu i-as face rău ci numai bine și pe care aș aprecia-o, respecta-o și i-as acorda atenția de care are ea nevoie și ar fi reciprocitate.

În momentul în care, suntem suficienți de norocoși ca să găsim o asemenea persoană, ar trebui ca să facem orice și chiar mai mult ca să o păstrăm. Iubirea o oferim in modul necondiționat, în modul cel mai altruist posibil și fără a cere ceva în schimb. Oricum vom știi, sper, cui să i-o oferim și cum să i-o oferim pentru că iubirea o adaptăm și creștem odată cu ea. Evoluăm ca persoane, mai ales în interior, și renunțăm la a fi o persoană și suntem o persoană împărțită în două inimi și două persoane întregi. Iubirea, oricum nu are nevoie de jumătăți de măsură și de oferte sau promoții. Ea este sinceră și devotată și acționează conform conștiinței și autenticității noastre. Pentru că ea ne înalță, dă un sens deplin vieții și construiește forme înalte ale sufletului sau minții. Iubim și defectele, atât timp cât nu suntem abuzati fizic, psihic sau emoțional, precum și imperfecțiunile noastre spre a le corecta. Poate dacă ne-am iubi mai mult noi pe noi și ne-am uita mai mult în interior decât la exterior ne-am da seama că totuși, undeva ascunsi de lume, mai sunt și oameni buni și frumoși în lumea aceasta. Oricum nu le-am cunoscut pe toate femeile și nici femeile nu i-au cunoscut pe toți bărbații. Și poate, într-o zi, atunci când ne așteptăm cel mai puțin sau deloc, când vom iubi și viața, vom găsi iubirea aceea frumoasă și liniștită. Până atunci, mai căutăm în toate și peste tot și mai scriem rânduri….

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: