Viața ca un pod


Viața, așa cum este ea, nu ar trebui să fie măsurată în secunde, minute, ore, zile, săptămâni, luni sau ani. Din punctul meu de vedere, ar fi nevoie ca viața să fie măsurată în poduri. Când răsare soarele dimineața, începem ca să urcăm podul, în perioada amiezii să apreciem că suntem în punctul lui cel mai înalt, iar, pe măsură ce trece ziua, să începem ca să-l coborâm. Apusul soarelui, să ne găsească gata de a pleca de pe el, pentru a ne pregăti de odihna necesară reenergizarii corpului. Când răsare din nou soarele, să fim pregătiți de a-l escalada, cu tot bagajul necesar și tot așa, ca să facem trecerea până la finalul fiecărei zile din existența noastră de pe Pământ. Podul reprezentând experiența vieții, cu suisurile și coborasurile ei, cu visele și scopul ei. Ceea ce este în jurul podului, apa, să ne ajute ca să ne bucurăm de priveliște și să apreciem, în fiecare moment, că podul, rezistă la greutatea vieții noastre sau la momentele de fericire și mai ales acelea supărătoare. În orice condiții meteorologice, să fim conștienți că ,scopul nostru este trecerea podului. Oricum și așa vor fi nemulțumiții și plangaciosi de rigoare de aspectul podului și de dificultatea lui. Poate că, așa trăind, viața pe un pod, vom înțelege mai bine sensul vieții și finalul ei.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: