Idealul nostru, cel de toate zilele


Tată Ceresc, ascultă-mi ruga sau hai, cel puțin, să rezolvăm cumva ca să mi-o asculți. Trăiesc într-o țară frumușică cu gropite în șosele, Romanica mare pentru a înțelege. Noi ca popor suntem atât de oropsiți de soartă și de vreme, mai ales acea de afară, și suntem atât de trași de curent încât nici nu îți închipui. Cu toate acestea trecem peste toate sau rezolvăm ca să trecem așa cum sper, Fă Doamne, ca să rezolvăm cumva ca să ne fie bine. Termenul de “bine la toată lumea ” este idealul sfânt din viața de zi cu zi al individului român. Înainte de luna decembrie a anului 1989, adică “când ne-am împușcat conducătorul de Crăciun “, nu are nicio relevanță ci doar punctam din Vox populi, exista un ideal. Era perioada când toată lumea muncea, dar se producea puțin și mulți oameni furau și nu lipsea nimic și cu toate acestea indeplineam planurile cincinale. Toată lumea putea merge oriunde în țară unde erau băieți veseli cu ochii albaștri, citește Doamne, te rog frumos Securitatea. Era înainte de toate un ideal: un apartament cu două sau trei camere, înghețate pe timpul iernii și călduroase pe timpul verii, simțind în suflet căldura de afară, o mașină, Dacia 1300 sau 1310 de obicei, care se putea repara universal cu ciocanul de multe ori și pornea cu o sârmă care făcea un scurtcircuit, și un televizor, de cele mai multe ori, alb negru, a cărui telecomandă erau copiii de obicei. Pentru cei versați erau rapidele, ca pornire, televizoare cu lampă. Binenteles ruga noastră atunci se indrepta spre banca C.E.C pentru a câștiga o sumă de bani importantă. Acest lucru se mai întâmplă și seara când nu aveam curent și când apa caldă era mai rece decât apa rece și fiind prea entuziasmați după cozile de la magazine. Așa ne diferentiam cartierele pe atunci, după cozi, dar să lăsăm amintirile frumoase pentru cei nostalgici.

După anul 1990, idealul nostru s-a adaptat vremurilor, trecând la o economie de piață. Încă mai trecem Doamne la această economie și suntem tot pe drumul spre democrație, precum spunea primul nostru conducător comunist, ales prin vot liber și falsificat de Securitate, scuză-mă Doamne, S.R.I. Cred că Ion Iliescu, căci despre el este vorba, a trăit și pe vremea dinozaurilor căci altfel nu îmi explic cum de știa atât de multe lucruri încă de pe atunci. Astăzi idealul nostru, neimportat, este ca să muncim puțin și să câștigăm mult. Copiii noștri speră ca școală să fie trei luni și nouă luni ca să fie vacanță și să fie promovați cu nota zece. Un fel de școala online, dar cu prezență psihică cu scenarii multicolore. Așa am înțeles până acum că în privința învățământului există din 11 martie 2020, două zeci două zeci, doar scenariul negru prin care se inmormanteaza știința și notele pe merit. Când devin adulți, majoritatea oamenilor investesc banii la Loto, pariuri și aici sper Doamne ca să intervi ca să putem câștiga cât de mulți bani se poate pentru a nu mai lucra. Primești Doamne și tu partea Ta. Precum îți dai seama aceasta este rugăciunea mea: fă Doamne Dumnezeule din locuitorii țării noastre numai milionari și miliardari din munca cinstită de la jocurile de noroc și îmbogățire “peste noapte “. Pentru muncă cinstită avem mașini, nu numai importate din Germania și înmatriculate în Bulgaria. Doamne ajută și să ai grijă de Tine. Amin.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: