O rugăminte de iubire


Am cerut timpului să-mi dea răgaz să-ți fur câteva clipe. Să ne privim în asfințit ca și cum nu ar mai fi ziua de mâine. Sa-ti ating ușor obrazul și să-ți cer un zâmbet strengar. Să-mi atingi sufletul a mia oară. Să admirăm apusul deranjați doar de foșnetul frunzelor și murmurul păsărilor. Cerul să ne fie martor al respirației noastre. Să-ți vorbesc despre inima mea a cărei bătăi îți poartă numele. Să te ating ușor pe mână tremurând și să-ți simt privirea. Să-ți promit că suntem noi și restul lumii nu contează. Să ne trăim clipele și să alergăm prin iarbă cu picioarele goale simțind verdele proaspăt de mai. Să-ți vorbesc de sosirea lunii care atât de mult este iubită de soare încât o lasă în locul lui. Se întâlnesc poate timid soptindu-și vorbe de iubire. Să fi auzit petalele cum cad la fel ca și gândurile celorlalți oameni. Iar norii să-ți arate că sentimente rămân și că nu pleacă veci de acolo. Iar strălucirea stelelor să-ți cuprindă părul și doar aerului serii să mai fie gelos pe gingasia ta. Și dacă toate nu sunt de ajuns să ne vedem și în vis și în zori de zi. Sa-ti mai șoptesc de frumusețea ta și că cuvintele încet pălesc de parcă ar fi neant. Cu toate acestea eu te văd, când mai timidă, când mai strengara, așa cum ești dintotdeauna. Un fulg ce își face drum printr-un văzduh purtând ale mele gânduri aici, acum și întotdeauna. Și dacă nici până acum nu te-a convins un biet muritor care contempleaza admirativ în fața zeiței sale că vorbele nu sunt aievea hai să fugim de aici și să ne pierdem în lumea largă. Să nu avem un nume sau o vârstă și nici măcar o grijă. Ci numai un gând să ne mai străbată: să ne iubim la nesfârșit iar inimile noastre să fie numai una. Imbratisand să mai razbatem și mări, oceane, văi, câmpii și să ne întoarcem chiar și atunci. Să ne privim din nou trufaș precum a fost. Gânduri, emoții, sentimente și ființă numai una.Și în veci să ne sarutam doua guri, doi obraji și inimă tot numai una. Pentru acum, pentru mâine și pentru totdeauna

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: