Idealurile


Ca oameni avem fiecare dintre noi ideea de perfecțiune și de ideal. Fie că vrem un loc de muncă mai bine plătit sau că vrem o mașină idealizam momentul. Creăm cadrul perfect în care am deține fericirea maximă, pictand cu ajutorul imaginației această stare. Cu cât suntem mai plini de vise cu atât teoria noastră este mai bogată. De asemenea idealizam și persoanele, modul în care ar reacționa ea sau el, și chiar trăsăturile, fizice, psihice sau emoționale, ale partenerului perfect. Mai mult, ajungem ca să și visăm aceste tablouri și să se țină într-o stare de euforie.

Problema este când idealul se întâlnește cu realitatea și, de cele mai multe ori, nu se întâmplă așa cum ne dorim, ajungând să fim dezamăgiți. Vrem ca să renunțăm la așteptări, la a mai visa, ceea ce este aproape imposibil, și chiar reprosam persoanelor că nu au reacționat așa cum speram noi. Calul alb și Făt Frumos sau Ileana Cosanzeana poate erau în izolare și nu au răspuns pretențiilor noastre . Ajungem inevitabil ca să creionam alte vise sau idealuri și alte momente perfecte închipuite cu același final.

Ajungem ca să ne întrebăm cum să nu mai fim dezamăgiți și răspunsul este simplu: nu se poate. Constatăm că de fapt nu exteriorul ne-a dezamăgit ci interiorul, dar chiar nu trebuie condamnat pentru că a visat la ceva mai bun și mai frumos. Cu alte cuvinte, chiar cred că este recomandabila această “visare” câteodată pentru că produce speranță, iar fără ea efectiv am fi “morți în viață”. Poate dacă am face un plan ideal și am adopta pașii mărunți, pregătiți și de dezamăgiri sau eșecuri, și ne-am înarma cu o dorință puternică am ajunge ca să ne realizăm visele și dorințele de momente perfecte. Oricum este de evitat ca să ne legăm fericirea de oameni sau lucruri ci ar fi nevoie ca să ne creăm propria stare de bine în interiorul nostru. Pentru celelalte momente perfecte închipuite mai este încă timp și poate suntem chiar în momentul în care trebuie și la vârsta în care trebuie pentru a le realiza. Să nu uităm că sufletul nu are vârsta așa că spor la muncă!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: