Iarba necosita


Într-o dimineață blândă, mai cu nori sau mai cu soare, stau câteva fire de iarba verde, ce așteptau cu drag o coasă. Ele erau tot mai înalte și își lungeau privirea încă peste a blocurilor creste.

Oamenii se plângeau adesea de înălțimea lor și doreau ca să se zareasca între ei, tot acolo, printre firele de iarbă. Așteptau coase divine sau măcar de la primărie, dar prea înălțată conducere nu vedea până acolo. Unii așteptau probabil ca iarba, aceea inalta și deasă să se despice de la sine și să plece în țări străine. Aceia care, așteptau miracole de la sfânta împărăție, se certau virtual, fiind calmi și pe hârtie. Credeau că noua conducere va face pentru locuitori ceea ce nu făcuse “Alesul lui Dumnezeu” timp de două zeci de ani. Primul pas însă era făcut pentru că nu venise încă mascatii negri, jandarmi, poliție, DNA. Alți mascați umblau liberi și numai prin spațiile aglometate mai purtau pe nimerite câte o botniță pandemica și o lesă invizibilă.

La un semn de dimineață, parcă de prin altă lume, se auzi Duhul Sfânt. Nuu! Era chiar motocositoarea divină cerută de credincioși. Pesemne că prezența la biserică cu ocazia sfinților Constantin și Elena, chiar folosise locuitorilor din târgul de pe râul Mureș. Doamne știu că exiști și aici pentru că firele de iarbă au început să tot plângă, fiind tăiate pe jumătate prin binecuvantarea “Sfatului popular. “Încă nu a furat, dar măcar face” este valabil în această cosire a ierbii din aceste locuri. Oricum era cea mai importantă problemă a locuitorilor. Celelalte sunt rezolvate pentru că noi tot așa rămânem, un târg de pe râul Mureș cu mentalitatea de comună. Cel puțin la noi sunt flori și gropi cât de multe și nici asfaltul nu este drept. Poate totul va fi ideal când vom avea ani, o mie. Așa să vă ajute Sfântul Așteaptă

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: