Petalele colorate


Adierea de dimineață, a unui vânt rătăcit, aduce din depărtare patru petale colorate. Poartă fiecare în spate ,câte un ghiozdan, probabil, cu caiete și creioane ,bune numai pentru scris. Fiecare cuvanteaza pe o limbă arhaică, locală, care nu este de înțeles, dar este recunoscută. La început liniștea poartă în desaga din spinare, cunoștințele uitându-le, probabil, undeva prin asternuturi.

La ajungerea în locul, unde teoretic învață, fiecare petala trebuie întâi ca să se hrănească. Timpul necesar pentru a găsi de ale gurii este de obicei variabil și durează cât vrea propria lor voință. La un semn vocal, zgomotos se înfățișează ,cele patru petale colorate, bune de a scrie versuri din melodiile orientale. Gusturile nu se discută, nu mai schelaie salamul, ora poate să înceapă, despre ce chiar nu se știe. Cerul începe ca să se incrunte la atâta neștiință ,dar petalele nu digera și voios merg înainte. Alah și tot islamul, ușor se mai creionează, printre pauze cu mingea de nici Guta nu cunoaște atâtea cuvinte noi. Coranul voios iar se întoarce, printre mingi și chip-uri dese, și se arată o moscheie, greu de scris complet și rămâne doar o silabisire. Mingea, fie ea și blestemată ,oprește accesul spre știință, iar mirosul de creier, ars și obosit, se simte în aer puternic. Mai rămâne ca și monstrul galben, cu patru roți în dotare, să adune și petalele, pentru a se întoarce iar la sfintele flori acasă. Drumul lin duce spre locul în care Tzanca Uraganu latră și un Jador de școală aleasă anunță reîntoarcerea spre locuri binecuvantate iar, de sfârșit de săptămână. Petalele noastre dragi știu cât poate știau și la răsărit, dar cu ajutorul a două albinute, care au cules polenul, sunt mai aproape de vacanță fizică că de psihică sunt demult.

Razele soarelui arată, că a trecut încă o săptămână, fizică și online, care arată că până la eliberare mai sunt 23 de zile, fără sarbatori legale sau sfârșit de săptămână, nefiind online și acestea, ci doar fizice pesemne. Și încet și sigur totul este liniștit, numai două randunici vestesc scenariile inverzite care se ingalbanesc dacă mai vine o ispită cu incidența zilnică de peste unu, fie el și numai număr….

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: