Justiție pentru mame


Stimabili și venerabili oameni, cititori ai limbi române, am o singură dorință astăzi: vreau corectitudinea pentru Mame. Un tribunal de înaltă cinste să ia pe fiecare om și să fie judecat pentru faptele sale pentru mame. Pe deoparte luăm mama și de cealaltă parte fiul sau fiica.

Mama este prima ființă care ne-a păstrat in pântec și care a avut grijă de noi de la prima noastră celulă de viață. A renunțat la faptul de a fi o singură făptură ci a devenit două ființe, mama trăind pentru amândouă. A simțit o bucurie, de nedescris în cuvinte, când am apărut pe lume, după dureri insuportabile pentru ființe. Ochii ei sclipeau puternic, doar când ganguream și inima sa se zdrobea când plângeam, nici noi nu știm motivul. Prima noastră sursă de hrană provine din interiorul său și de câte ori nu am dormit acolo, vegheati veșnic tot de mamă. Primii pași pe pământul acesta au fost duși tot de Ea și hainutele tot așa a cumpărat. Câte nopți nedormite și stres a purtat dânsa nimeni nu cunoaște poate. Când ieșeam în cărucior ea ne arăta și lumea și făcea tot ceea ce putea numai ca să ne fie bine. Ghiozdane ,creioane ,pixuri și acuarele tot ea se stresa ca să le avem la școală. Bucuriile noastre toate, precum și realizări, erau singura răsplată. De câte ori ne-a dat ultima bucată poate numai ca să ne hrănim bine și să creștem sănătoși. La fiecare tusa sau durere a noastră tot ea ne dădea alinare și nu era ea liniștită până nu eram bine. Tot ea, mama, a plâns mai tare când am plecat în locuri mai îndepărtate poate și luam cu el un bine. Ne-a vegheat din depărtare, trimițând gândurile bune, fiind și un veșnic susținător sau un umăr de plâns. Ingratii copii o uită la bătrânețe și mulți o trimit în azile ,ca și clădiri, sau a suferinței sale. De parcă nu ar fi de ajuns că a mai și îmbătrânit și se mișcă tot mai greu ..

Tu, copile prea ingrat, poate crezi că este incorectă sau alte lucruri, dar să nu uiți un singur lucru: iubirea de mamă este un dar divin. Atât timp cât toate acestea intr-o lume în care totul are un preț, mama ta ți a cerut ceva simplu: recunoștință și respect. Oare câți nu își plâng mamele, plecate mult prea devreme, sau au avut de toate în lume, toate în afară de mame. Sunt femei care nu au oferit aceste lucruri copiilor lor sau chiar i-au abandonat și, în unele situații, nici nu i-a adus pe lume. Mama ta a făcut toate acestea și multe lucruri pe care tu nici nu le știi. În schimb tu le vei aprecia când ea nu va mai fi și atunci tu vei vrea iertare, dar nu este oare mai simplu să o apreciezi până nu moare?

Din aceste motive și aș mai avea încă multe de spus despre mame și sunt sigur, fiică sau fiule, că le știi tu foarte bine, cer Judecătorului suprem, Doamne Doamne, Ție poate, ca să fie și justiție pentru fiecare mamă în parte. Să fie de copiii lor tratate cu cel puțin cu un sfert acum din iubirea lor imensă care au dăruit-o, fără ca să ceară ceva în schimb. Pentru că nici eu nu sunt ideal: Te iubesc mult mamă și îmi cer scuze pentru toate! Sunt și eu doar un derbedeu de rânduri ….

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: