Amintirile


Când lacrimile cerului, ușor pe pământ se revarsă, pare că cerul plânge. Nu sunt întotdeauna stropi de supărare ci sunt și de bucurie. Poate că așa mai știe Sfântul să reimprospateze lumea de căldura stranie a unor vechi momente. Când frunzele tresar, fiind indemnate de un vânt hain și trufaș, totul îndeamnă spre timpuri necunoscute. Doar glasul unui suierat auzit în depărtare, arată că natura ba râde și chiar se plânge, de minunile lumii. Vocile nu observa întreaga simfonie, pășind adânc, cu teamă, în veci adulmecand doar gânduri negative. Ele plimbă cu lesa un patruped, care pesemne crede că are la conducere un biet biped pierdut. Totul în jur pare ascuns de veselie și numai forfota naturii și dansul unor nori par că degajă ceva sublim în zare. Suflarea este udă de timpurile morocanoase și soarele se arată și arde cu putere, pentru a lumina pământul cu scop de a arăta umbrele unor vremuri în care drumul vieții era mai vesel parcă și Frică-vodă nu domnea aceste locuri. Cu Paranoia în coastă , viteazul conducător al timpurilor, pășește după soare și chiar în fața lunii. Este deasupra vieții și dincolo de ea, pentru ca dardaitorii bipezi să nu poată pătrundă tainele timpului nostru și nu mare este mirarea dacă, undeva pe aproape, trăiesc mai libere animalele decât bieții vechi bipezi. Până la urmă, cine nu poate spune că, închisoarea minții are o barieră pentru cei care se tem de fantome și strigoi deopotrivă mai ales dacă ei sunt produși de o imaginație bogată și plină de urât? Și totuși mai există un patruped care mai caută un adăpost pentru sufletul lui și un biped care filosofează la ceas de seară duminical este parcă. Oricum nu mai contează pentru că rămâne o voce la fel ca celelalte ființe asemeni lui și parcă este o lumină care nu se vede încă…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: