Recunoștința


Într-o perioadă în care viața ne oferă nesiguranță și neîncredere în vremurile viitoare, ar fi nevoie ca să ne oprim din drumul tulbure al acestor sentimente și să ne uităm în jurul nostru. Nu doar ca să ne uităm ci să și admirăm priveliștea și mai ales oamenii apropiați. Poate că peisajele vor rămâne tot acolo și după lungul și în același timp efemerul moment al existenței noastre de pe pământ. Oamenii însă nu vor fi veșnic aici. În special persoanele dragi sunt trecătoare și chiar mai fragile decât credem noi în această viață. Doar noi sau chiar ele consideră că sunt eterne și totuși ele nu sunt în acest fel pe pământ. De asemenea sunt persoane pe care le considerăm prieteni sau simple cunoștințe care trec prin viața noastră asemenea unui vânt liniștit de primăvară și pleacă lin sau năvalnic în funcție de vicisitudinile vieții. Oricum sunt, toate aceste persoane, lasă urme în memoria și îndeosebi în sufletele noastre. De la unele persoane învățăm, în parte, trăsăturile pozitive, dar și acelea negative. Din păcate de la unele persoane învățăm ca să nu fim ca ele. Acestor oameni, buni sau mai puțini buni, așa cum putem ca să-i împărțim, le datorăm anumite lecții predate de ei pentru studiul nostru în cursul vieții.
Din acest motiv ar fi nevoie ca să le putem fi recunoscători și să fim mulțumiți că au făcut parte din viața noastră. Poate că partea negativă nu au dorit ca să și-o expună, dar poate și-au atins limita lor existențială și spirituală. Iertand aceste persoane și mai ales pe noi contribuim la eliberarea stărilor negative din existența noastră și acceptăm rolul lor în povestea vieții noastre. Iubirea de sine și respectul pe care ar trebui să-l avem față de propria persoană ne îndeamnă să nu irosim timpul prețios pe care-l avem la dispoziție pe acest pământ și să ne lăsăm energia numai în mâinile acelor persoane care aduc ceva valoros. Este ideal până la urmă să fim recunoscători și față de propria persoană că suntem sănătoși și că am ajuns până în acest moment al existenței noastre. Suntem capabili de a ne lupta astfel cu valurile vieții întocmai cum sunt ele. Viața noastră poate să fie, în mare măsură, și cum decidem noi ca să fie, dar intotdeauna optimismul este de preferat pesimismului. Și totuși afară a fost în timpul zilei soare și a răsărit și luna și ne mai și ducem spre vară…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: