Un amurg îndrăgostit


Printre pașii cei grăbiți, de cu seară care se plimbă, se obsearva încă oameni îndrăgostiți, care de mână se plimbă. Poate sunt eu prea nostalgic, dar un gând îmi vine minte : despre a fi îndrăgostit.

Atunci când parcă totul era senin și ochii tot căutam o inimă , la un moment dat parcă au zărit și alți ochi, mai timizi ,care începuseră a se îmbujora. Parcă încep să mă desprind de pe pământ ușor și fluturași să se certe prin stomac neputincioși. Totul parcă prinde sens și inima începe să bată, tot mai tare și mai tare. Glasul ei părea un cântec încă de la prima vorbă, zambareata cum era, eu încep să spun cuvinte. Ea, sireata, mai răspunde, pare simplă și timidă, însă parcă nu știe ceea ce să spună și totuși privirea ei spune multe. Timpul, până la revedere, pare etern și fără noimă și începe să-și găsească un culcus, tiptil, printre ale mele gânduri. La zarirea ei plapanda, parcă inima mă anunță, că începe să bată, tot mai intens și eu zbor. Glasul ei mă aduce pe pământ și o poveste ,care încet, începe să curgă, despre ale ei și ale mele. Stabilim, la inițiativa mea, că avem multe ca să ne spunem, și atunci începem să vorbim la telefon, virtual și întâmplător. Parcă ne știm de când este lumea ,doi visători de frumos, și vrem să fim numai singuri, precum iar propuse el. Ea, prinzand și încredere, acceptă, fără să stea iar pe gânduri.

Până la momentul în care se revăd, inimile lor se intalnira, de atâtea ori în vis. Fata apare ca o rază, luminând a mea privire, și mă îmbrățișează scurt, parcă nedorind ca să arate cât este de ea sfioasă. Pașii noștri încep să curgă ,discutând de toate câte sunt în viața aceasta. La un moment dat mâna mea, mai tupeista, prinde un curaj nebun, și cuprinde a ei mână, lin, duios, găsind-o chiar fragilă. Ea zâmbește, parcă din basm desprinsă, fiind zeiță pentru mine, iar eu, o privire mai natanga. Pașii mici se tot desprind și încet, simt chimia, zbor mai des și tot mai des. La un moment dat ne oprim ,stăm pe o bancă, apropiați și admirăm apusul lumii. Buzele mele neastamparate pornesc o goană nebună și se apropie ușor de ale ei buze calde ,pline de savoarea parfumului îndrăgostit. Mierea simt și sunt pe un nor și admir de acolo cum doi îndrăgostiți s-au sărutat pentru prima dată.

De aici, ceea ce a mai fost, este cunoscut multor oameni. Poate au ajuns la căsătorie sau s-au despărțit deja .Totuși ,precum se știe , niciodată nu se uită prima întâlnire și nici chiar primul sărut. Depinde de fiecare dintre noi ,într-o egală măsură femeie și bărbat ,ca să fie păstrat gustul dulce de îndrăgostit și, apoi, chiar de iubire, atât cu rele cât și cu bune și să nu mai aruncăm la coș o inimă sinceră pentru un moft sau pentru alte lucruri. A distruge, cred și astăzi, o iubire este foarte ușor, dar a o păstra și a evolua cu partenera sau partenerul, este mult mai greu și infinit mai frumos.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: